Se spune, si pe bune dreptate, ca ritmurile africane sunt la baza majoritatii dansurilor de pe mapamond, in special a celor care sunt catalogate ca provenienta america latina. In vremurile aparitiei tangoului argentinian, in metropola Buenos Aires, populatia alba asculta muzica gen mazurci, polci, habanere, valsuri, iar populatia de origine africana dansau candombe, dans de origine africana. Aceste stiluri sunt considerate radacinile tangoului argentinian.
Numele de TANGO se spune ca se trage de la topomine africane, care insemnau locul de sarbatorire a diferitelor evenimente, "tambor"-ul tradus ca spatiul inchis. De sfarsitul anilor 1880, mai precis 1889, tangoul era definit ca o sarbatoare a negrilor, si aproximativ dupa un secol era recunoscut ca un dans de cuplu. In momentul de fata nu se contesta faptul ca tangoul argentinian a avut un promotor puternic prin casele de toleranta, in acele vremuri tangoul nu era ceva sentimental ci mai degraba un dans viclean si plin de cochetarii nerusinate. Barbatii, clienti fideli ale acestor localuri, isi aratau maestria in dans pentru a putea beneficia de mai multa atentie din partea matroanelor, a nu putea dansa TANGO era egal cu a nu avea succes la femei. De aici se trage si ideea ca era un dans practicat doar de barbati, dar adevarul este ca femeilor le era intr-o oarecare masura jena de a dansa in acest fel. Si cum aceste localuri nu erau fregventate doar de populatia saraca ci si de cea de elita, care avea puterea financiara de sustine distractia, in scurt timp o varianta mai putin provocatoare ajunge in mediul inaintat al argentinei. Din 1915 tangoul incepe sa menifeste conduita de elita a aristocratiei, elemente care sau pastrat in oarecare masura si pana in aceste timpuri.
Va urma!